Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a trimis o scrisoare Secretarului General interimar al CMB în legătură cu evenimentele din Ucraina

Serviciul de comunicare al DRBE, 10.03.2022. Ca răspuns la scrisoarea din 2 martie 2022, Sanctitatea Sa Chiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, a trimis protoiereului Ioan Sauca, secretarul general interimar al Consiliului Mondial al Bisericilor, o scrisoare privitoare la evenimentele dramatice din Ucraina.

Secretarului general interimar al Consiliului Mondial al Bisericilor, protoiereul Ioan Sauca 

Preacucernicia Voastră, dragă părinte Ioan!

Vă mulțumesc pentru scrisoarea din 2 martie. Vă cunosc de mulți ani ca slujitor devotat al Bisericii lui Hristos și ca lucrător neobosit în domeniul educației și formării tinerelor generații. Apreciez profund activitatea dumneavoastră în calitate de secretar general interimar al Consiliului Mondial al Bisericilor, menită să consolideze armonia și respectul reciproc între reprezentanții diferitelor confesiuni creștine. În 1961, Biserica noastră s-a alăturat CMB, adoptând cadrul actualizat al Consiliului, care definea CMB drept o „comunitate de Biserici” și Declarația de la Toronto, care afirma că acest „Consiliu Mondial al Bisericilor nu poate fi instrumentul vreunei confesiuni, al unei direcții sau școli teologice confesionale”. Bisericile membre trebuie să se respecte reciproc, să se ajute și să se abțină de la acțiuni care dăunează celorlalte Biserici membre”.

Începând cu 1983, una din prioritățile CMB a fost programul de includere a Bisericilor membre în procesul de recunoaștere a unei responsabilități comune pentru dreptate, pace și integritatea creației în cadrul comunității mondiale. Adică, apartenența la CMB, discuțiile bazate pe principiul egalității și cooperarea cu întreaga creștinătate, nu au reprezentat doar o expresie a angajamentului nostru pentru cauza reconcilierii dintre oameni, ci ne-a dat încredere în solidaritatea și sprijinul comunității creștine mondiale.

În prezent, rugăciunile și gândurile a milioane de creștini din întreaga lume sunt legate de evenimentele dramatice din Ucraina.

După cum știți, conflictul nu a început astăzi. Sunt convins că vinovații acestuia nu sunt popoarele Rusiei și Ucrainei, care au ieșit dintr-o singură cristelniță de la Kiev, sunt unite printr-o credință, sfinți și rugăciuni comune și sunt legate de o soartă istorică comună.

Originile confruntării ar trebui căutate în relațiile dintre Occident și Rusia. În anii ’90, Rusiei i s-a promis că securitatea și demnitatea ei vor fi respectate. Dar, cu timpul, forțele care priveau Rusia ca un inamic s-au apropiat de granițele sale. An de an, lună de lună, țările din blocul NATO și-au consolidat puterea militară, ignorând temerile Rusiei că aceste arme vor fi întoarse într-o zi împotriva ei.

Mai mult, puterile politice care urmăreau să izoleze Rusia nu aveau de gând să lupte împotriva ei. Au plănuit să folosească alte mijloace: au încercat să facă dușmani popoarele frățești –rușii și ucrainenii. Nu au cruțat nici efortul, nici fondurile, umplând Ucraina cu arme și instructori militari. Dar cel mai teribil lucru nu sunt armele, ci încercarea de a „reeduca”, de a-i transforma mental pe ucrainenii și rușii care trăiesc acolo în dușmani ai Rusiei.

Același scop l-a urmărit și schisma bisericească, săvârșită în 2018 de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, care a dat o lovitură Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice.

Încă din 2014, în timpul evenimentelor sângeroase din Piața Maidan de la Kiev, au apărut primele victime. CMB și-a exprimat îngrijorarea cu privire la cele ce se petreceau. Domnul Olav Fykse Tveit, secretarul general al CMB la acea vreme, a scris pe 3 martie 2014: „Suntem îngrijorați de evoluția situației din Ucraina, care pune în pericol de moarte multe vieți nevinovate... și, ca un vânt al „Războiului Rece”, amenință să submineze capacitatea comunităților internaționale de a rezolva împreună probleme critice care necesită un răspuns principial și colectiv”.

Tot atunci a izbucnit conflictul armat în regiunea Donbas, a cărei populație își apăra dreptul de a vorbi în limba rusă și cerea respectarea tradiției sale istorice și culturale. Dar vocile oamenilor au rămas neauzite, la fel cum miile de victime din populația Donbasului au trecut neobservate în lumea occidentală.

Acest conflict tragic a devenit parte a unei ample geopolitici, al cărei scop principal este slăbirea Rusiei.
Acum, liderii occidentali impun Rusiei sancțiuni economice care vor fi dăunătoare pentru toată lumea. În același timp, ei nu ezită să spună că urmăresc să aducă suferință nu numai conducătorilor politici și militari ruși, ci mai ales poporului rus. Rusofobia se răspândește în lumea occidentală într-un ritm fără precedent.

Mă rog neîncetat ca Domnul, prin puterea Sa, să ajute la stabilirea cât mai grabnică a unei păci durabile, bazate pe dreptate. Vă rog pe dumneavoastră și pe frații noștri în Hristos, uniți în Consiliu, să împărtășiți această rugăciune cu Biserica Ortodoxă Rusă.

Dragă părinte Ioan, îmi exprim speranța că și în aceste vremuri grele, așa cum a fost de-a lungul istoriei sale, Consiliul Mondial al Bisericilor va rămâne o platformă de dialog imparțial, lipsit de preferințe politice și abordări unilaterale.

Fie ca Domnul să păzească și să mântuiască popoarele Rusiei și Ucrainei!

Cu dragoste părintească,

† Chiril,
Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii