Mitropolitul Ilarion: Fie ca bucuria venirii în lume a Domnului să fie mereu vie în inimile noastre

În data de 9 ianuarie 2022, în Duminica a XXIX-a după Rusalii, de după Nașterea Domnului, preşedintele Departamentului pentru Relaţii Bisericeşti Externe al Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, a oficiat Sfânta Liturghie în biserica închinată icoanei Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din capitală, de pe strada Bolshaya Ordynka.

La ectenia întreită au fost înălțate cereri pentru încetarea răspândirii infecției de coronavirus.

După acest moment, Mitropolitul Ilarion a citit rugăciunea rânduită pentru vreme de epidemie.

La finalul Liturghiei, arhipăstorul a adresat credincioșilor un cuvânt de învățătură:

„În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh!

Continuăm să sărbătorim Nașterea Domnului și să reflectăm la motivul pentru care Domnul a binevoit să vină în această lume exact în acea țară și în acel moment, și să vină atât de neobservat. S-ar părea: S-a născut pe lume Mântuitorul acesteia – Cel care urma să domnească nu peste împărăția mică a lui Israel, ci peste întreaga lume, în inimile oamenilor. De ce atunci nașterea Lui nu a fost aranjată mai solemn și mai impresionant?

Am auzit cum niște magi necunoscuți, dintr-o țară îndepărtată, conduși fiind de o stea, au venit la regele Irod. La cine altcineva trebuiau să se adreseze dacă nu lui, ocârmuitorul acelui pământ. Magii au auzit că s-a născut un rege și au venit să caute locul respectiv. Dar regele Irod s-a tulburat, pentru că nu era deloc vorba despre moștenitorul la care se aștepta, nu era acel rege pentru venirea căruia se pregătea. El se îngrijea doar de propria putere și urmașii săi. Iar ce Împărat, ce Mesia era Acesta, de unde a apărut și de ce au venit niște astrologi ciudați, dintr-o țară îndepărtată, dorind să I se închine – toate acestea erau necunoscute lui Irod și îi insuflau în inimă neliniște și teamă, ca nu cumva puterea lui să se clatine.

În chiar venirea în lume a Domnului și Mântuitorului – în felul în care S-a născut, cum a început viața Sa pământească și cum L-au întâmpinat oamenii – vedem lupta dintre bine și rău, dintre Dumnezeu și diavol, dintre veșnicie și această lume. Această luptă a avut loc atât înainte de venirea în lume a Domnului, cât și după nașterea Sa și continuă până în zilele noastre.

Conducătorii pământești se îngrijesc de propria putere. Fac multe pentru a o păstra. Sunt gata chiar să comită crime pentru a nu o pierde. Întreaga istorie este plină de exemple de stăpânitori care au săvârșit fărădelegi pentru a rămâne la putere. Iar regele Irod este departe de a fi singurul care a comis o crimă pentru a scăpa, după cum credea, de rivalul său. A decis să-i omoare pe toți copiii de parte bărbătească de până la doi ani, pentru ca unul dintre ei să nu devină mai târziu rege al evreilor.

Nu au existat oare, mai târziu în istorie, alți asemenea Irozi care au exterminat adulți și copii, fiindcă se temeau pentru că puterea le va fi luată? Au văzut în jurul lor fie concurență, fie trădare, fie înșelare, și nu s-au oprit să verse sânge nevinovat. Așa a fost regele Irod și mulți alți conducători care, în diferite epoci și împrejurări, au luptat pentru puterea lor.

Domnul a binevoit să vină în această lume în simplitate și necinste: pentru Preacurata Sa Maică nu s-a găsit nici măcar un loc la vreun han, iar El nu a fost pus în vreun leagăn împărătesc, ci într-o iesle pentru vite.

Să ne amintim cum în țări și în epoci diferite se nășteau moștenitorii tronurilor. De exemplu, țarul bulgar Simeon, care este încă în viață, s-a născut înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial. La momentul acela, au fost anunțate festivități de trei zile în toată Bulgaria. În școli, notele tuturor elevilor au fost mărite cu un punct, în cinstea nașterii moștenitorului tronului. Când părinții lui au ieșit în fața oamenilor, aceștia din urmă au scandat, toată lumea s-a bucurat că a apărut moștenitorul tronului. Astfel de lucruri s-au întâmplat și se întâmplă până în prezent în țările unde a existat sau încă există o monarhie.

În istoria nașterii Domnului nu vedem nimic asemănător: nici onoruri, nici zile libere, sau beneficii pentru populație. Majoritatea oamenilor, în general, nu au observat acest eveniment. L-au știut doar magii, cărora steaua le-a arătat calea către Hristos, și păstorii, cărora li s-au arătat îngerii și le-au vestit nașterea Domnului. Iar restul lumii a continuat să-și trăiască propria viață.

De atunci, au trecut două mii de ani. Mulți oameni au crezut în Hristos. Pentru foarte mulți, Hristos a devenit un semn care le-a schimbat întreaga viață. Pentru mulți, Hristos este conținutul și nucleul principal al vieții lor. Dar sunt și foarte mulți care nu observă, sau nu vor să-L observe pe Domnul, Care este prezent în lume. Ei spun: „Nu avem nevoie de El, vom trăi și fără El. Avem idealuri, regi și conducători pământești. De ce să avem nevoie de acest Om născut fără slavă, Care încearcă să intervină în viața noastră, propunându-ne nu știu ce porunci. Nu vrem să împlinim poruncile Lui, vrem să trăim după cum ne dictează inima”.

Lupta care a fost arătată la nașterea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos continuă și acum. La fel ca în vremurile când regele Irod lupta împotriva Lui, tot așa și astăzi, Irozii contemporani luptă împotriva lui Hristos: a prezenței Sale în școli, în viața publică și în viața oamenilor. Ei vor ca oamenii să uite cu totul de Hristos. În unele țări europene chiar este interzis să se spună că sărbătoarea Crăciunului este închinată Nașterii lui Hristos. Ei vor ca aceasta să fie doar o sărbătoare de sezon. Așa cum în perioada sovietică sărbătoreau Revelionul, dar te obligau să uiți de Nașterea Domnului.

Dar, după cum spune Scriptura, „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit” (Galateni 6, 7). Puterea lui Dumnezeu va birui întotdeauna puterea dușmanilor și a diavolului. Iar Domnul va împărăți mereu în inimile acelor oameni care vor dori ca El să fie Împăratul lor.

Tuturor vă urez un călduros la mulți ani cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului. Fie ca bucuria venirii în lume a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să fie mereu vie în inimile noastre”. 

Serviciul de comunicare al DRBE